Dorin Velicu, in varsta de 27 de ani, practica acest sport din 2006, motivanta fiind adrenalina de care care se simte dependent. Motto-ul sau este "Keep calm and slide", adica "Pastreaza-ti calmul si aluneca", parafrazand un mesaj motivational al guvernului britanic din timpul celui de-al doilea razboi mondial.

 

Este antrenor angajat si totodata sportiv al Clubului Sporturilor de Iarna din Vatra Dornei, component al echipei nationale de skeleton din 2006. A inceput sportul cu atletismul, apoi a trecut la bob si mai tarziu la skeleton.

 

Intr-un interviu acordat agentiei de presa MEDIAFAX, Dorin Velicu, a declarat ca urmareste la prima sa participare la Jocurile Olimpice sa se claseze intre primii 20 de sportivi.

 

Redam integral interviul acordat de Dorin Velicu agentiei de presa MEDIAFAX:

 

Reporter: - O cautare pe Google la skeleton produce rezultate diferite de sportul pe care il practici. Ce este skeletonul?

Dorin Velicu: - (Rade) Skeletonul este primul sport de alunecare. A fost inventat in vremurile de demult de americanii din nord. E vorba de o sanie, un fel de sanie, cu patine. Dar care nu seamana cu bobul.

 

Rep: - Cum ai ajuns sa practici skeleton?

 

D.V.: - Eu am inceput atletismul prima data, apoi antrenorul m-a indreptat catre acest sport. Am facut apoi si bob in primul an, dupa care am fost mai atras de skeleton.

 

Rep: - Ce inseamna pentru tine prima participare la Jocurile Olimpice?

 

D.V.: - Emotii sunt, normal, e vorba de cea mai prestigioasa competitie, e concursul suprem. Calificarea insa nu a fost o surpriza, de acum doi am ma pregatesc pentru asta. Dar a fost foarte greu.

 

Rep: - Care e obiectivul tau la Soci?

 

D.V.: - Mari sperante nu imi fac, pentru ca am pierdut doua sesiuni de antrenamente in sezonul acesta, care ma puteau ajuta sa sper la mai mult. Asa, sper la o calificare in primii 20. Dar acum conteaza si partia, si ziua de concurs, si cum te simti in acea zi, cum te-ai pregatit pentru conditiile de acolo. Daca ninge si nu te-ai pregatit pentru ninsoare, poti sa faci ce vrei ca nu iti iese.

 

Rep: - Tu unde te antrenezi?

 

D.V.: - Din pacate nu mai avem partie, era la Sinaia, dar nu mai functioneaza. Totul e la pamant. Suntem nevoiti sa ne antrenam doar in strainatate, unde plecam atunci cand ingheata prima partie. E dificil, pentru ca atunci cand intram in sezon, sportivii care au partii in tara au deja cateva sute de coborari inaintea noastra. Si noi daca avem 10 coborari la inceput de sezon e bine. E putin fata de pregatirea pe care o au americanii, rusii, englezii...

 

Rep: - Si puteti tine ritmul cu ei?

 

D.V.: - Anul asta am facut 18 coborari la inceputul sezonului, apoi inca 10 si restul doar la competitii. E mult mai putin decat ceea ce fac sportivii din natiunile mari. Noi facem intr-un sezon aproximativ 100 de coborari, cu tot cu competitii, atat cat au ei la inceput. In plus, nemtii au cate 10 perechi de patine pentru fiecare om si noi daca avem o pereche e bine. Si astea sunt pentru fiecare tip de pista, pe ei nu-i prinde niciodata descoperiti.

 

Rep: - Skeletonul tau e unul competitiv? Cum sunt saniile astea, sunt clasificate pe categorii?

 

D.V.: - Skeletoanele sunt facute in mare parte manual, iar unele de fabrici. Cele facute de fabrici sunt nemtesti, dar nu ai cum sa ajungi la ele. Sunt facute exclusiv pentru nemti, pentru echipa nationala a Germaniei. Astea s-au dovedit a fi cele mai bune. Cele facute in garaj sunt accesibile, dar unele sunt scumpe. Costul lor incepe de la 3.500 de euro la mana a doua si de la 5.000 de euro unul nou. Plus patinele, care fac tot, sunt mai importante decat skeletonul in sine, pentru ca ele dau viteza. Si aici e multa inginerie.

 

Rep: - Tu pe care ti l-ai dori?

 

D.V.: - Acum skeletonul dupa care ravneste toata lumea este cel de la rusi. Rusii au un antrenor pe jumatate neamt, care a ajuns sa construiasca skeletoane aproape la fel de performante ca ale germanilor. Dar costa de la 5.500 de euro in sus, fara patine. Si o pereche de patine costa de la 1.000 de euro in sus. E foarte tehnica toata treaba. Depinde si de carena...

 

Rep: - Skeletonul tau cat valoreaza?

 

D.V.: - Al meu? (rade) Pai ganditi-va ca l-am luat acum sapte ani la mana a doua si a costat undeva la 2.000 de euro cu tot cu patine. Este un batran skeletonul meu, dar cu el am reusit sa ma calific. Acum pentru Soci am vorbit cu cineva sa fac rost de un skeleton mai performant, ca al meu e batran, v-am spus... E ramas in urma.

 

Rep: - Pai si ce faci, il imprumuti?

 

D.V.: - Da, il imprumut de la un coleg de la noi din tara. Sper sa mearga. O sa-l incerc, voi avea 3-4 coborari inainte de intrarea in concurs, sa ma acomodez cu el. Pentru ca este diferit de al meu.

Rep: - Care e viteza pe care o prinzi pe pista, nu iti e teama?

 

D.V.: - Cea mai mare viteza a mea a fost de 140 de kilometri pe ora. Dar nu mi-e teama. Eu practic sporturi extreme si mountain-bike si schi alpin, ca sa amintesc si sporturi mai soft, asa. Dar nu imi e teama. Eu am ajuns la skeleton in cautare de adrenalina. Din 2006 am parte de adrenalina din plin.

 

Rep: - Te-ai accidentat vreodata? Care sunt accidentarile cele mai frecvente?

 

D.V.: - Da, sigur, arsurile si contuziile sunt frecvente. Arsurile apar de la frecarea cu gheata. Daca te lovesti poti sa te arzi. Sunt partii care nu sunt finisate si sunt ca niste razatoare. Daca lovesti peretele e grav. E foarte dureros.

 

Rep: - Cum te sustii financiar?

 

D.V.: - Traiesc din sport cum ar veni, sunt angajat la Clubul Sporturilor de Iarna din Vatra Dornei ca antrenor si activez si ca sportiv tot acolo. Cam atat. Am facut si sacrificii pentru sportul asta, pentru ca e foarte greu. Si nu e vorba numai de bani. Cand pleci de acasa trei luni se schimba multe de fiecare data. Plus ca stai in frig la minus 15 grade. Nu e chiar asa de usor cum se vede la televizor.

 

Dorin Velicu va intra in competitie la Soci in 14 februarie. Jocurile Olimpice de iarna vor debuta la 7 februarie si se vor incheia la 23 februarie.